Povestea Porcului incepe cu “A fost odată...” aşa începe orice poveste, aşa ar
putea începe şi povestea adevărată a scriitorului Ion Creangă, al cărui nume
este astăzi totuna cu lumea nemuritoare a poveştilor lui, pagină de frumos şi
înţelepciune în marea carte a literaturii clasice româneşti.
Plecând de la principiul fundamental că mitul nu este invenţie, nici convenţie
omenească, Lovinescu nu îşi numeşte lucrarea un studiu de folclor, basmele lui
Creangă considerâdu-le doar “un punct de plecare, pretext şi materie primă ale
unor consideraţii strict adecvate şi ţesute pe ştiinţa simbolurilor, disciplină
tradiţională caracterizată ca imuabilă, unanimă, perenă, cu legi proprii
coextensive cu acelea ale unui univers semnificativ şi ierarhizat, misterios,
dar nu absurd.” A poseda această ştiinţă, spune Lovinescu, “înseamnă a poseda
Creanga de aur şi firul Ariadnei, simboluri complementare”, fapt pentru care e
normal ca în labirintul operei lui Creangă să nu se poată intra şi ieşi decât
cu Creanga de Aur într-o mână şi firul Ariadnei în cealaltă. Să nu uităm ca şi
pentru J.G. Frazer, Creanga de Aur serveşte de emblemă celei mai importante
părţi ale operei sale The Golden Bough în mărginita interpretare pe care o dă
miturilor, redusă exclusiv la fenomenul de primenire a naturii, fapt pentru
care în basmul “Povestea porcului” Creanga de Aur e reprezentată de furca, de
vârtelniţa, de tipsia cu puii de aur dăruite fetei de împărat de cele trei
surori, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică, daruri supranaturale
prezente în “viermuitul naturii”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu