Scufiţa Roşie

         Scufiţa Roşie este una dintre poveştile cele mai îndrăgite de copii având o naraţiune simplă, plăcută, uşoară de înţeles pentru ei.

      Scufiţa Roşie este trimisă de mama ei la bunica. Neavertizată asupra pericolelor, Scufiţa Roşie nu se fereşte de lupul întâlnit în cale şi îi zice chiar unde se duce. Acesta va ajunge înaintea ei la casa bunicii şi le va mânca pe amândouă.

      Naraţiunea se încheie cu o morală în versuri, parte specifică în structura compoziţionlă a basmelor şi poveştilor publicate de Charles Perrault.

      Scriitorul foloseşte unele mijloace pentru realizarea structurii etice a personajelor ca faptele acestora, epitete caracterizatoare: ,, blânda bunicuţă’’, biata fetiţă’’. Personajele apar asfel ca simbolizând anumite trăsături esenţiale. Scufiţa Roşie este ascultătoare, naivă, credulă, bună, veselă, sensibilă la frumuseţile naturii. Lupul reprezintă răutatea, viclenia, lăcomia. Mama este iubitoare, dar imprudentă, iar bunica este blândă şi bună.

      Finalul  tragic desprinde povestea ,, Scufiţa Roşie’’ din şirul celor încadrate într-o schemă tip, în care binele învinge răul.  Morala în versuri explică această atitudine a scriitorului prin faptul că povestea se adresează şi vârstelor în care raţiunea trebuie să devină latura dominantă, cu menirea de a ne cenzura faptele.